Fabiola Hosu și Questfield International College, în centrul unui caz de bullying ignorat

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție organizată și bine documentată din partea instituțiilor educaționale. Atunci când astfel de situații sunt semnalate, este esențial ca școlile să adopte proceduri clare, să asigure protecția elevilor și să implementeze măsuri concrete, pentru a preveni escaladarea abuzurilor și efectele negative pe termen lung asupra copiilor.

Fabiola Hosu și Questfield International College, în centrul unui caz de bullying ignorat

Investigația realizată pe baza informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției relevă un caz de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care sesizările scrise ale familiei nu au primit răspunsuri oficiale documentate, iar intervențiile instituționale au fost, potrivit surselor, insuficiente.

Semnalările repetate și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și relatărilor puse la dispoziția redacției, familia unui elev a semnalat, prin multiple emailuri oficiale, comportamente de bullying ce au inclus jigniri zilnice, umiliri publice și o stigmatizare medicală persistentă. Aceste comunicări au fost adresate învățătoarei clasei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, însă nu există dovezi scrise care să ateste că au fost luate măsuri concrete sau că s-au implementat planuri de intervenție. Intervențiile invocate s-au limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect relevant al situației îl constituie utilizarea repetată în colectiv a termenului „crize de epilepsie” pentru a eticheta și marginaliza copilul vizat. Specialiști consultați de redacție subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete în scop peiorativ depășește simpla rivalitate între elevi, constituind o formă gravă de hărțuire psihologică. Această stigmatizare medicală a fost semnalată oficial în mod repetat, însă nu există documente care să ateste reacții ferme din partea școlii pentru oprirea fenomenului.

Presiuni asupra familiei și mesajul atribuit fondatoarei

Potrivit relatărilor familiei, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis într-un dialog direct un răspuns verbal cuprinzând formularea: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație este citată din documentele și declarațiile puse la dispoziție redacției și reflectă modul în care instituția a gestionat sesizările, fără ca redacția să emită o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii. Această poziționare poate fi interpretată ca un mecanism de presiune pentru retragerea din școală, orientând discuția de la protecția copilului spre aspecte contractuale.

Confidențialitatea informațiilor și vulnerabilitatea copilului

Familia a solicitat în scris respectarea confidențialității datelor sensibile privind situația semnalată, atenționând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze copilul. Cu toate acestea, redacția nu a identificat răspunsuri oficiale care să confirme asumarea unor măsuri concrete de protecție a confidențialității. Mai mult, conform relatărilor obținute, copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic cu privire la sesizările adresate conducerii, situație ce a presupus o presiune psihologică suplimentară în mediul clasei.

Lipsa unui cadru administrativ clar și a procedurilor instituționale

Analiza documentelor indică faptul că reacția Școlii Questfield Pipera nu s-a materializat prin decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare. În locul unui răspuns instituțional formal, a fost prezentat un formular intitulat Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar nu oferă detalii privind responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare a fost percepută de familie și redacție ca o manieră minimală de gestionare a situației, fără impact real asupra fenomenului reclamat.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Din relatările puse la dispoziție, comportamentele de bullying au continuat chiar și în prezența cadrului didactic titular, fără intervenții ferme și documentate. Lipsa unei delimitări clare a comportamentelor inacceptabile a avut ca efect transmiterea unui mesaj de toleranță în colectiv, ceea ce a permis perpetuarea agresiunilor. Redacția subliniază că nu analizează intențiile cadrelor didactice, ci efectele concrete ale gestionării situației pe parcursul celor opt luni.

Escaladarea situației și reacția instituțională tardivă

Intervenția vizibilă a conducerii școlii, inclusiv a fondatoarei Fabiola Hosu, a survenit abia după implicarea echipei de avocați ai familiei și transmiterea unor notificări cu caracter juridic, după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale. Acest fapt ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează o prioritizare a reacției doar în context juridic, nu educațional.

Mai multe detalii și documente legate de această investigație pot fi consultate în articolul original publicat pe Ekonews.ro.

Context instituțional și așteptările privind protecția elevilor

Școala Questfield Pipera se prezintă public ca o instituție privată care promovează siguranța, excelența educațională și dezvoltarea armonioasă a copiilor. În acest context, părinții au o așteptare legitimă ca situațiile de bullying să fie tratate cu seriozitate, prin proceduri clare și intervenții documentate. Disonanța între această poziționare și modul în care, potrivit documentelor analizate, au fost gestionate sesizările ridică întrebări privind capacitatea și disponibilitatea instituției de a răspunde eficient unor astfel de situații.

• Sesizările scrise repetate fără răspunsuri documentate;
• Intervenții informale, fără procese-verbale sau măsuri concrete;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Lipsa protejării confidențialității informațiilor sensibile;
• Reacție instituțională vizibilă abia după implicarea legală;
• Normalizarea bullyingului în mediul școlar;
• Rolul esențial, dar limitat, al cadrelor didactice în intervenție.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și transparența

Pe baza informațiilor și documentelor analizate, cazul de la Școala Questfield Pipera reprezintă un exemplu semnificativ în care o situație de bullying sistematic și stigmatizare medicală nu a fost abordată prin măsuri instituționale clare și transparente. Lipsa documentației oficiale a intervențiilor și a răspunsurilor scrise limitează posibilitatea evaluării obiective a acțiunilor întreprinse și ridică întrebări privind responsabilitatea conducerii școlii în protejarea elevilor săi.

De asemenea, poziția verbală atribuită fondatoarei, prin care familia este încurajată să părăsească școala dacă nu este mulțumită, indică o posibilă tendință de a evita gestionarea situației în mod constructiv, orientând discuția spre aspecte contractuale în detrimentul protecției copilului. Această abordare, împreună cu lipsa reacțiilor scrise și a măsurilor probate, poate fi interpretată ca o normalizare a fenomenului și o diminuare a importanței problemelor semnalate.

În absența unor clarificări și poziții oficiale asumate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală despre mecanismele reale pe care Școala Questfield Pipera le are în practică pentru a asigura un mediu sigur și protejat pentru toți elevii săi.