Bullying la Questfield International College, semnale ignorate încă din prima zi de școală

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă, care necesită o reacție instituțională bine structurată și documentată. O abordare riguroasă și transparentă este esențială pentru protejarea elevilor și pentru asigurarea unui climat școlar sigur și propice dezvoltării armonioase. În această investigație analizăm o situație semnalată în cadrul Școala Questfield Pipera, unde sesizările privind bullyingul au fost, potrivit documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției, ignorate sau tratate informal pe o perioadă extinsă.

Bullying la Questfield International College, semnale ignorate încă din prima zi de școală

Investigația redacției evidențiază un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, fără intervenții documentate care să ateste măsuri concrete. Conform materialelor analizate, situația ar fi inclus jigniri frecvente, stigmatizare medicală repetată și un climat de presiune asupra familiei elevului vizat, care a solicitat în mod repetat sprijin instituțional.

Semnalări scrise și lipsa răspunsurilor documentate

Pe baza corespondenței și documentelor puse la dispoziție, familia elevului a comunicat în mod repetat situația de bullying către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Aceste sesizări au fost transmise prin emailuri oficiale, detaliate și cronologice, solicitând intervenții, protecție și clarificări în scris. Cu toate acestea, din materialele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau decizii administrative care să ateste implementarea unor măsuri concrete, documentate și urmărite în timp.

Intervențiile invocate de către instituție par să fi fost limitate la discuții informale și promisiuni verbale, fără procese-verbale, fără planuri de intervenție formale sau sancțiuni aplicate. Această lipsă a unei reacții oficiale verificabile sugerează o gestionare predominant informală, ceea ce, potrivit relatărilor, a contribuit la escaladarea fenomenului de bullying.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect semnificativ evidențiat în investigație este utilizarea repetată a unei etichetări medicale în cadrul colectivului școlar, cu scopul discreditării și marginalizării elevului vizat. Potrivit specialiștilor consultați, această practică depășește conflictele obișnuite între copii și intră în sfera hărțuirii psihologice agravate, având un impact major asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale.

Documentele și mărturiile indică faptul că această etichetare medicală a fost folosită în mod constant ca instrument de umilire în timpul orelor și pauzelor, în prezența altor elevi, fără ca instituția să documenteze sau să implementeze măsuri eficiente de stopare a fenomenului. Lipsa reacțiilor ferme și oficiale a permis perpetuarea acestei forme de bullying, cu consecințe emoționale grave, confirmate printr-un raport psihologic detaliat de peste zece pagini.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Analiza documentelor și a relatărilor indică faptul că, deși cadrele didactice au fost martore directe ale incidentelor, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri comportamentele agresive. Sesizările au fost deseori catalogate ca fiind „dinamici de grup” sau „conflicte minore”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității situației. Lipsa unor proceduri clare și a unor decizii scrise cu termene și responsabili identificabili a redus trasabilitatea și posibilitatea evaluării intervențiilor.

În acest context, responsabilitatea instituțională pare să fi fost diluată, iar intervenția efectivă a rămas neclară și neasumată oficial. Această abordare a avut ca efect menținerea unui climat educațional nesigur, în care bullyingul și stigmatizarea au fost tolerate pe termen lung.

Presiunea de retragere și răspunsul fondatoarei

Potrivit familiei, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis într-un dialog direct un mesaj perceput ca presiune de retragere, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație a fost citată din relatările și documentele puse la dispoziție, fiind relevantă pentru înțelegerea modului în care instituția a răspuns situației semnalate.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial instituției, care nu a fost primit până la momentul publicării. Această poziționare, dacă este redată fidel, ar putea indica o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente de natură contractuală și economică, ceea ce ridică întrebări privind prioritățile instituției în gestionarea unor astfel de situații sensibile.

Documentul informal Family Meeting Form și limitările sale

Reacția oficială a conducerii a fost reprezentată de un formular informal intitulat Family Meeting Form, care, potrivit analizei redacției, nu conține elementele esențiale pentru o intervenție instituțională clară:

• lipsa stabilirii responsabilităților clare;
• absența termenelor de implementare;
• neprecizarea sancțiunilor sau măsurilor concrete;
• fără un cadru procedural explicit.

În lipsa unor documente suplimentare care să ateste măsuri ulterioare, acest formular pare mai degrabă un instrument de gestionare formală a aparențelor, fără efecte tangibile asupra situației. Această situație ridică întrebări privind capacitatea instituției de a aborda cu seriozitate și responsabilitate problemele semnalate.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor expunerii copilului în cadrul școlii. Cu toate acestea, există relatări conform cărora aceste informații au fost divulgate în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public cu privire la sesizările făcute, creând o presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii consultați de redacție consideră că ignorarea solicitărilor scrise privind confidențialitatea poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională. Această practică poate afecta negativ climatul educațional și dreptul la protecție al copilului.

Răspunsul întârziat la presiunea juridică și comunicarea publică

Conform documentelor, prima reacție vizibilă a fondatoarei a avut loc abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspuns, în contextul implicării unei echipe de avocați și a unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituției și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară abia în momentul în care cazul a căpătat o dimensiune juridică.

Ulterior, într-un email adresat părinților elevilor din 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, ceea ce contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul. Această poziționare poate fi interpretată ca o tentativă de diluare a responsabilității instituționale.

Consecințe și responsabilitate instituțională

Raportul psihologic anexat cazului, realizat de un specialist de renume, confirmă impactul emoțional grav al situației descrise, incluzând anxietate, retragere socială și refuz școlar. Aceste efecte indică o suferință emoțională semnificativă, care rezultă din expunerea prelungită la bullying și stigmatizare medicală repetată în mediul școlar.

În absența unor măsuri instituționale clare, documentate și aplicate, situația de la Questfield Pipera ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție și responsabilitate în cadrul școlii. De asemenea, informațiile primite ulterior publicării articolului indică posibile contacte informale către alte instituții educaționale, în care copiii retrași ar fi fost caracterizați negativ, ceea ce ar putea afecta dreptul la educație și confidențialitatea.

Invităm părinții care se confruntă cu astfel de situații să ia legătura cu redacția la [email protected] pentru a contribui la o mai bună înțelegere și soluționare a fenomenului.

Concluzii

Analiza materialelor disponibile evidențiază un tipar de gestionare a bullyingului la Questfield Pipera bazat pe:

• semnalări repetate și documentate ale familiei;
• lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor oficiale;
• intervenții informale și nesistematizate;
• stigmatizare medicală tolerată;
• presiune de retragere asupra familiei;
• întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică.

Aceste elemente ridică întrebări serioase privind responsabilitatea și capacitatea instituției de a proteja elevii și de a asigura un mediu educațional sigur. În lipsa unor clarificări și măsuri asumate public, situația rămâne un exemplu de potențial eșec instituțional în gestionarea bullyingului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro